IslamRO

Bine aţi re-venit !
Toate femeile sunt binevenite !
Pentru a accesa partea privată a forumului nostru, vă rugăm să vă
conectaţi dacă sunteţi deja membră sau să vă alăturaţi comunitaţii noastre
Vă dorim şedere plăcută pe forum !


Acest forum este dedicat în totalitate femeilor !
 
AcasaPortalCalendarGalerieFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Bine aţi venit pe forumul İslamRO ! Ne bucurăm că aţi ales forumul nostru ! Acest forum este dedicat în totalitate femeilor ! Vă reamintim că puteţi accesa partea privată a forumului numai după ce vă veţi înregistra sau conecta ! Vă mulţumim şi vă dorim şedere plăcută !
Conectare
Utilizator:
Parola:
Conectare automata: 
:: Mi-am uitat parola

statistics counter
Ultimele subiecte
Cine este conectat?
In total este 1 utilizator conectat: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 1 Vizitator

Nici unul

Recordul de utilizatori conectati a fost de 64, Dum Mar 21, 2010 10:58 pm
Subiectele cele mai active
Joaca Fazanul
BİNE Aİ VENİT PE FORUMUL İSLAMRO
SPANZURATOAREA
Cine gaseşte rima ?
Fara DA sau NU
DUA PENTRU FIECARE ZI DIN LUNA RAMADAN
A SALAM ALEYKUM
cum ma pot converti
İDEE BUNA-İDEE REA
VRAJİ
Top postatori
Noor İslam (1689)
 
betti (349)
 
cristina mihaela (232)
 
ionela (212)
 
DANA H (206)
 
ilayda (145)
 
Noor Aala Noor (130)
 
Noor Zaynab Sameer (128)
 
Selma Nuran (127)
 
Aisha (82)
 
Cei care creeaza cel mai des subiecte noi
Noor İslam
 
ilayda
 
Noor Zaynab Sameer
 
betti
 
Mariana (Maryam)
 
Selma Nuran
 
cristina mihaela
 
Amira3
 
floryna
 
Aisha
 
Subiectele cele mai vizionate
BİNE Aİ VENİT PE FORUMUL İSLAMRO
Propozitii cu cuvinte care incep cu aceeasi litera!
İMPORTANT: REGULAMENTUL FORUMULUİ
Joaca Fazanul
Copiii sai
SPANZURATOAREA
VRAJİ
Cine gaseşte rima ?
A SALAM ALEYKUM
Fara DA sau NU

Distribuiţi | 
 

 Paulo Coelho-Fragmente din Maktub

In jos 
AutorMesaj
Mariam
~ Novice Member ~
~ Novice Member ~
avatar

Mesaje : 42
Reputatie : 6
Data de inscriere : 12/05/2010
Varsta : 31
Localizare Romania
Stare de spirit Alhamdoulilah fericita

MesajSubiect: Paulo Coelho-Fragmente din Maktub   Joi Dec 23, 2010 11:11 pm

Un om se plimba printr-o vale din Pirinei, cînd întîlni un
cioban bătrîn. Acesta îşi împărţi hrana cu el, şi stătură
împreună vreme îndelungată, vorbind despre viaţă. Omul
spunea că, dacă se crede în Dumnezeu, trebuie acceptată şi
ideea că nu sîntem liberi, din moment ce Dumnezeu
guvernează fiecare pas. Ca răspuns, ciobanul îl duse într-o
vale largă unde se putea asculta – cu o claritate absolută –
ecoul fiecărui sunet.
“Viaţa este ca aceste stînci şi destinul e strigătul pe care
fiecare din noi îl scoate ”, spuse ciobanul.
“Ceea ce facem va fi înălţat la inima Lui, şi se va întoarce la
noi în aceeaşi formă. Dumnezeu acţionează ca ecou al
acţiunilor noastre.”


Discipolul spuse maestrului său: “Am petrecut mare parte a
zilei gîndind ce nu ar fi trebuit să gîndesc, dorindu-mi ce nu
ar fi trebuit să-mi doresc şi făcînd planuri ce nu ar fi trebuit
făcute.“ Maestrul îl invită pe discipol să facă o plimbare în
pădurea din spatele casei.
De-a lungul drumului îi arătă o plantă şi ceru discipolului săi
spună dacă îi ştie numele.
“Belladonna” (femeie frumoasă), spuse discipolul. “Poate
ucide pe oricine îi mănîncă frunzele.” ” Dar nu poate ucide
pe nimeni care doar o admiră”, spuse maestrul.
”La fel, dorinţele negative nu pot face rău atîta timp cît nu
te laşi sedus.”
-------------------------------------------------

Între Franţa şi Spania există un lanţ muntos. Într-unul din
acei munţi este un sat care se cheama Argeles, şi în sat
este o colină care duce spre o vale. În fiecare după amaiză,
un bătrîn urcă şi coboară acea colină. Cînd călătorul merse
la Argeles pentru prima dată, nu ştia. La a doua sa vizită în
sat, observă că a traversat poteca cu acelaşi om. Şi de
fiecare dată cînd se întorcea observa omul mai cu atenţie –
veşmintele lui, basca, bastonul lui, ochelarii. De fiecare dată
cînd se gîndeşte la sat, se gîndeşte şi la acel bătrîn – chiar
dacă acela nu e conştient de asta. O singură dată călătorul
îi vorbise bătrînului. În glumă îl întrebă: “Crezi că Dumnezeu
trăieşte în munţii ăştia frumoşi care ne înconjoară?”
“Dumnezeu trăieşte”, spuse bătrînul, “ în acele locuri unde
I se permite să intre.”


Spune maestrul: “Închide ochii. Sau chiar cu ochii deschişi,
imaginează-ţi următoarea scenă: un stol de păsări în zbor.
Acum spune-mi cîte păsări reuşeşti să vezi: cinci?
unsprezece? şaisprezece?“ “Indiferent care ar fi răspunsul
– şi e greu ca cineva să pretindă că ştie cîte păsări a reuşit
să vadă – un lucru devine mai mult decît clar în acest mic
experiment. Poţi imagina stolul de păsări, dar numărul lor e
dincolo de controlul tău. Şi totuşi scena era curată, bine
definită, exactă. Trebuie să existe un răspuns la întrebare.
Cine a hotărît cîte păsări ar fi trebuit să apară în scena
imaginată ? Nu tu.”

“Hai să mergem pe muntele unde locuieşte Dumnezeu,”
spuse un cavaler unui prieten de al său. “Vreau să
dovedesc că tot ce ştie El să facă e să ne ceară să facem
ceva, în timp ce nu face nimic pentru a ne uşura de
responsabilităţi.” “Bine, voi merge pentru a-mi demostra
credinţa,” spuse celălalt. Ajunseră noaptea în vîrful
muntelui - şi auziră o voce din întuneric: “Încărcaţi pietre
pe caii voştri .”
“Vezi?!“ spuse primul cavaler. “După aşa un urcuş, vrea să
ne facă să mai şi cărăm aşa o greutate. Nu o să-l ascult!” Al
doilea făcu întocmai cum i s-a poruncit. Cînd ajunseră la
poalele muntelui, era în zori şi primele raze de soare
străluceau pe pietrele pe care cavalerul credincios le luase:
erau diamante adevărate.
Spune maestrul: “Hotărîrile lui Dumnezeu sînt misterioase, dar
sînt întotdeauna în favoarea noastră.”

Noi toţi vedem că trebuie să îndeplinim anumite acţiuni, să
facem anumite lucruri, să rezolvăm probleme, să fim
disponibili pentru ceilalţi. Încercăm tot timpul să planificăm
ceva, să concludem ceva, să descoperim un al treilea
“ceva”. Nu este nimic greşit în toate astea – pînă la urmă
aşa construim şi modificăm lumea.
Dar şi actul Adoraţiei face parte din viaţă. Pentru a ne opri
din cînd în cînd, pentru a fugi de noi înşine şi să rămînem în
linişte în faţa Universului.
Pentru a îngenunchia, trup şi suflet. Fără să cerem nimic,
fără să mulţumim pentru ceva.
Doar pentru a simţi căldura iubirii care ne înconjoară. În
acele momente se pot dezlănţui lacrimi neaşteptate –
lacrimi nici de bucurie, nici de tristeţe.
E un dar.
Lacrimile purifică sufletul tău.

Un prieten îl duse pe Hassan în faţa unei moschei unde
stătea un cerşetor. “Omul acesta este persoana cea mai
înţeleaptă din satul nostru,” spuse prietenul. “De cît timp nu
vezi?” întrebă Hassan pe cerşetor. “De la naştere,”
răspunse omul. “Din momentul în care am acceptat ideea
că sînt orb, am încercat să devin astronom”, răspunse omul.
“Dar pentru că nu reuşeam să văd cerul, încercam să îmi
imaginez stelele, soarele, galaxiile. Şi cu cît mă apropiam
de creaţia lui Dumnezeu, cu atît mă apropiam de
înţelepciunea Lui.”
-------------------------------------------------

Un om plecat în căutarea înţelepciunii hotărî să meargă în
munţi, pentru că i se spusese că acolo, o dată la doi ani, se
arăta Dumnezeu. În primul an mîncă tot ce avea pămîntul
de oferit. Într-o zi, proviziile se terminară şi trebui să se
întoarcă în oraş. “Dumnezeu e rău!” exclamă. “Nu ştie că
de un an aştept să aud glasul Lui? Eram înfometat şi a
trebuit să mă întorc.”
În acel moment apăru un înger. ”Dumnezeu vrea bucuros
să vorbească cu tine”, spuse îngerul. “Un an întreg te-a
hrănit. El spera ca după aceea tu să produci hrana singur.
Dar ce ai sădit? Dacă un om nu este în stare să facă să
rodească acolo unde trăieşte, nu e gata să vorbească cu
Dumnezeu.”

“Roagă-te în fiecare zi. Chiar dacă rugăciunile
tale sînt fără cuvinte şi nu ceri nimic, şi pot fi greu înţelese.
Fă din rugăciune un obicei. Dacă e greu să începi, spune-ţi:
‘Mă voi ruga în fiecare zi din această săptămînă.’ Şi
reînnoieşte această promisiune în fiecare zi următoare.
Aminteşte-ţi că nu creezi doar o legătura mai intimă cu
lumea spirituală; îţi antrenezi voinţa. Doar prin anumite
practici dezvoltăm disciplina necesară în lupta vieţii. Nu are
nici o valoare dacă îţi uiţi promisiunea într-o zi şi te rogi de
două ori ziua următoare. Nici dacă te rogi de şapte ori într-o
zi, petrecîndu-ţi întreaga săptămînă crezînd că
ţi-ai atins obiectivul. Anumite lucruri trebuie să se întîmple
cu ritmul lor natural.”

“Uneori
Dumnezeu îşi ia înapoi unele binecuvîntări pentru a ajuta
oamenii să le înţeleagă mai bine. Dumnezeu ştie pînă la ce
punct ne poate pune sufletul la încercare – şi nu merge
niciodată dincolo de acea limită. În acele momente să nu
spunem niciodată: ‘Dumnezeu m-a abandonat.’ Dacă
Domnul ne impune o probă de mare răbdare, ne dă
întotdeauna suficient har– probabil mai mult decît necesar –
pentru a o depăşi. Cînd ne simţim departe de prezenţa Lui,
ar trebui să ne întrebăm; “Reuşim să înţelegem cum să ne
folosim de ceea ce ne-a scos în cale?”
-------------------------------------------------

“Deseori nu sîntem în stare să înţelegem
binecuvîntările pe care le primim. De multe ori nu
percepem că Dumnezeu face asta pentru a ne face să
creştem spiritual. O poveste spune că un pelican, în timpul
unei ierni crîncene, se sacrifică pentru a da de mîncare
propria carne puilor săi. Cînd în final moare de slăbiciune,
unul din micuţi spune altuia: “În sfîrşit! Mă săturasem să tot
mănînc acelaşi lucru în fiecare zi.”

“Pe de-o parte ştim că este importantă
căutarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, viaţa creează o
distanţă clară între El şi noi. Ne simţim ignoraţi de
Divinitate, sau sîntem preocupaţi de problemele noastre
cotidiene. Asta creează un sentiment de culpabilitate: fie că
renunţăm la viaţă într-un fel din cauza lui Dumnezeu, fie că
simţim că renunţăm prea mult la Dumnezeu din cauza
vieţii. Acest conflict este aparent: Dumnezeu este în viaţă şi
viaţa este în Dumnezeu. Fiecare trebuie să fie atent la asta
pentru a putea înţelege destinul mai bine. Dacă sîntem în
stare să pătrundem în sfînta armonie a cotidianului nostru,
vom fi întotdeauna pe drumul cel bun şi ne vom îndeplini
obiectivele.”

Nişte musulmani devotaţi se rugau într-o moschee cînd, în timpul
rugăciunii, auziră vocea unui copil care spune: “A, B, C, D.”
Încercau să se concentreze asupra rug[ciunilor, dar vocea
repeta, “ A, B, C, D.”
Întrerupseră totul şi, privind în jur, văzură un băieţel care
continua cu aceeaşi intonaţie. Imamul vorbi cu băiatul: “De
ce faci aşa?” “Pentru că nu cunosc versurile sfinte,”
răspunse băiatul. “Aşa, speram că recitînd alfabetul,
Dumnezeu va folosi literele pentru a forma cuvintele
potrivite.” “Îţi mulţumesc pentru lecţia aceasta,” spuse
imamul. “ Şi fie ca eu să pot dărui lui Dumnezeu fiecare zi a
mea pe pămînt în acelaşi fel în care tu
I-ai dăruit literele tale.”
-------------------------------------------------

“Există ceva mai important decît rugăciunea?” întrebă
discipolul pe maestrul său. Maestrul îi spuse să mearga la
un tufiş din apropiere şi să taie o ramură. Discipolul ascultă.
“E încă viu tufişul?” întrebă maestrul. “Viu ca înainte,”
răspunse discipolul. “Acum mergi şi taie-i rădăcinile,” spuse
maestrul. “Dacă o să o fac, tufişul va muri,” spuse
discipolul. “Rugăciunile sînt ramurile unui copac ale cărei
rădăcini sînt credinţa,” spuse maestrul. “Aşadar poate fi
credinţă fără rugăciune. Dar nu poate exista rugăciune fără
credinţă.”
-------------------------------------------------

-------------------------------------------------
Gîndeste-te la larvă. Îşi petrece cea mai mare parte a vieţii
pe pămînt, invidioasă pe păsări şi supărată pe destinul şi
înfăţişarea ei. “Eu sînt creatura care place cel mai puţin din
toate”, gîndeşte. Într-o zi, Mama Natură îi cere larvei să
pregătească o gogoaşă. Larva e mirată – nu a mai făcut
niciodată pînă acum o gogoaşă. Înţelege că îşi construieşte
propriul mormînt şi se pregăteşte să moară. Chiar dacă a
fost nefericită cu viaţa pe care a trăit-o pînă în acel
moment, se plînge către Dumnezeu: “Cînd de abia mă
obişnuisem cu viaţa mea, Doamne, îmi iei şi puţinul care-l
am.” În disperare se închide în gogoaşă şi aşteaptă sfîrşitul.
După cîteva zile se trezeşte transformată într-un fluture
superb. Acum este în stare să zboare către cer, şi este
foarte admirată.
E surprinsă de semnificaţia vieţii şi de semnalele lui
Dumnezeu.
Sus In jos
betti
~ Gold Member ~
~ Gold Member ~
avatar

Mesaje : 349
Reputatie : 8
Data de inscriere : 14/12/2009
Varsta : 44
Localizare Romania
Stare de spirit superfericita

MesajSubiect: Re: Paulo Coelho-Fragmente din Maktub   Vin Feb 18, 2011 1:12 pm

Am citit cu mare interes povestioarele,multumesc.
Sus In jos
Mariam
~ Novice Member ~
~ Novice Member ~
avatar

Mesaje : 42
Reputatie : 6
Data de inscriere : 12/05/2010
Varsta : 31
Localizare Romania
Stare de spirit Alhamdoulilah fericita

MesajSubiect: Re: Paulo Coelho-Fragmente din Maktub   Sam Feb 26, 2011 9:32 am

Sper ca ti+au placut...pup
Sus In jos
Noor İslam
Admin
Admin
avatar

Mesaje : 1689
Reputatie : 22
Data de inscriere : 07/12/2009
Stare de spirit Alhamdulillah

MesajSubiect: Re: Paulo Coelho-Fragmente din Maktub   Sam Feb 26, 2011 10:20 am

Citat :
Un prieten îl duse pe Hassan în faţa unei moschei unde
stătea un cerşetor. “Omul acesta este persoana cea mai
înţeleaptă din satul nostru,” spuse prietenul. “De cît timp nu
vezi?” întrebă Hassan pe cerşetor. “De la naştere,”
răspunse omul. “Din momentul în care am acceptat ideea
că sînt orb, am încercat să devin astronom”, răspunse omul.
“Dar pentru că nu reuşeam să văd cerul, încercam să îmi
imaginez stelele, soarele, galaxiile. Şi cu cît mă apropiam
de creaţia lui Dumnezeu, cu atît mă apropiam de
înţelepciunea Lui.”

MashAllah foarte frumoase povestioare, multumim Mariam, Allah sa te rasplateasca numai cu bine draga mea.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Paulo Coelho-Fragmente din Maktub   

Sus In jos
 
Paulo Coelho-Fragmente din Maktub
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
IslamRO :: DE LA LUME ADUNATE :: POVEŞTİ EDUCATİVE DE LUAT MİNTE...-
Mergi direct la: